Iubire

Au fost odată două lumânări
Noi, albe şi curate.
Credeau în tinereţea lor
Şi viaţă fără moarte.

În una focu-i stins demult,
În cealaltă mai bate,
De parcă n-au trecut ani grei
Şi multe vieţi deşarte.

Se-apropie încet, încet
Şi ce adânc e chinul,
Cu ultimele ei puteri,
Când a-nceput declinul,
S-aprindă viaţă în perechea
Ce i-a ales destinul.

poezie de Felicia Herscovici

 

Diferenţă inumană

Care-i diferenţa dintre "a fi" şi "a trăi fiinţa"?
Care-i diferenţa dintre "a iubi" şi "a trăi iubirea"?
Care-i diferenţa dintre "a gândi" şi "a trăi gândirea"?
Care-i diferenţa dintre "a muri" şi "a trăi moartea"?
Care-i diferenţa dintre "a crede" şi "a trăi credinţa"?
Care-i diferenţa dintre "a judeca" şi "a trăi judecata"?
E o diferenţă inumană dintre mit şi realitate.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu

Decalog

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

poezie de Octavian Paler

Degeaba crezi

Degeaba crezi că ai să poţi să faci
Din nepăsare, scut, întreaga viaţă,
Degeaba tu te-ascunzi şi taci
Dacă te pierzi în negură, în ceaţă.

Ai să ajungi cândva să cauţi farul
Spre care să te-ndrepţi cu bucurie
Şi vei găsi în loc de dragoste, amarul
Că viaţa-i trecătoare şi pustie.

Ai să trăieşti şi tu din amintiri,
Din vise ce-ar fi fost trăiri curate
Dacă în loc de triste amăgiri
Ai fi sădit iubire, realitate.

Regretele târzii nu vor putea
Să-nlocuiască dragostea pierdută,
Privind spre viitor vei constata
Că viaţa aceasta este foarte scurtă.

poezie de Valeria Pintea

Trăieşte...

Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
Şi umblă şi zboară
Şi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Şi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Şi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Şi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.

Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti...
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.

Iartă...
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine...
Şi simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeaşi iertare.
În tot ce se naşte
Trăieşte şi moare.
În zile ce trec
Şi nu te mai ceartă,
Trăieşte,
Iubeşte şi iartă.

poezie de Marin Bunget

Riscul de a trăi

A trăi prudent
copleşit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ţi place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te ştie corupt
a trăi - se poate
ca de obicei
a trăi în "rate"
da'... pe banii Ei
a trăi în fine
e uin mizilic
a trăi... e bine
da'... eşti un nimic!

poezie de Gheorghe Gurău

Mesagerul nedorit

Sunt mesagerul tristelor gândiri,
Durerii, ne-mbrăcată în cuvânt,
Al lacrimii, uscată-n amintiri
Și-s huiduit că sunt....ceea ce sunt !

Şi, sunt făcut să nu anunţ plăcerea
Şi-n tolba mea ţin dorurilor, vamă.
Fireşte, nu-s iubit şi nicăierea
Nu întâlnesc decât aceeaşi teamă,

De adevărul care ne-nconjoară
De viitorul nostru ticălos...
Şi vrem cu toţi durerea, să nu doară,
Dar vrem abstract, steril, fără folos !

Sunt mesager al disperării mute,
Al surdei înţelegeri între fraţi,
Căci nimeni ! Nimeni n-are timp s-asculte,
Sau să răspundă când sunt întrebaţi...

În goana lor după un dram de pâine,
Sunt lupi în haită, care-şi cată loc,
La masa împlinirii. Şi-astfel, mâine,
Avea-vor poate parte de noroc...

Sunt mesager al disperării ! Da !
Şi am curaj să spun tot ce ne doare
Căci, trebuie să-nceapă cineva
Să spună adevărul, clar şi tare !

Că, ce se-ntâmplă astăzi dragii mei,
E prea periculos. Și n-avem vreme
Să mirosim zăpada-n ghiocei,
Când viața, pentru soarta ei se teme...

Căci astăzi, despre vis și gingășie,
Putem vorbi doar la trecut. Grotesc....
Când nu mai știm ce-i aia armonie,
Cuvinte ce  nu dor, eu nu găsesc...

Și-s mesagerul ratăcirii noastre,
Ce doare crunt în fiece atom,
Și face drum de rană printre astre,
Și-mi pare rău că, sunt și eu, tot ...om..
--------------
Nu merit deci iubire, elogii, vorbe dulci,
Eu  nu vă cânt poeme  să vă adoarme chinul !
Vreau doar să ne trezim din rele. Și atunci,
Din mesager al spaimei, voi preaslăvi seninul...

...Până atunci, mă iartă tu, cel ce nu mă placi.
Nu pot să-mi tac mesajul ce-ți tulbură visarea !
Decât să mă acuzi, mai bine vezi cum faci,
Ca vieții, dar divin, să-i netezești cărarea....

Lucia Secosanu