Mesagerul nedorit

Sunt mesagerul tristelor gândiri,
Durerii, ne-mbrăcată în cuvânt,
Al lacrimii, uscată-n amintiri
Și-s huiduit că sunt....ceea ce sunt !

Şi, sunt făcut să nu anunţ plăcerea
Şi-n tolba mea ţin dorurilor, vamă.
Fireşte, nu-s iubit şi nicăierea
Nu întâlnesc decât aceeaşi teamă,

De adevărul care ne-nconjoară
De viitorul nostru ticălos...
Şi vrem cu toţi durerea, să nu doară,
Dar vrem abstract, steril, fără folos !

Sunt mesager al disperării mute,
Al surdei înţelegeri între fraţi,
Căci nimeni ! Nimeni n-are timp s-asculte,
Sau să răspundă când sunt întrebaţi...

În goana lor după un dram de pâine,
Sunt lupi în haită, care-şi cată loc,
La masa împlinirii. Şi-astfel, mâine,
Avea-vor poate parte de noroc...

Sunt mesager al disperării ! Da !
Şi am curaj să spun tot ce ne doare
Căci, trebuie să-nceapă cineva
Să spună adevărul, clar şi tare !

Că, ce se-ntâmplă astăzi dragii mei,
E prea periculos. Și n-avem vreme
Să mirosim zăpada-n ghiocei,
Când viața, pentru soarta ei se teme...

Căci astăzi, despre vis și gingășie,
Putem vorbi doar la trecut. Grotesc....
Când nu mai știm ce-i aia armonie,
Cuvinte ce  nu dor, eu nu găsesc...

Și-s mesagerul ratăcirii noastre,
Ce doare crunt în fiece atom,
Și face drum de rană printre astre,
Și-mi pare rău că, sunt și eu, tot ...om..
--------------
Nu merit deci iubire, elogii, vorbe dulci,
Eu  nu vă cânt poeme  să vă adoarme chinul !
Vreau doar să ne trezim din rele. Și atunci,
Din mesager al spaimei, voi preaslăvi seninul...

...Până atunci, mă iartă tu, cel ce nu mă placi.
Nu pot să-mi tac mesajul ce-ți tulbură visarea !
Decât să mă acuzi, mai bine vezi cum faci,
Ca vieții, dar divin, să-i netezești cărarea....

Lucia Secosanu

Amintirea

Vasile Voiculescu

---

Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.

Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală

Picând domol în umbra liniştită ...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală

În apa vremii veche şi clocită.

Nedumerire

---

Cind am sa trec, si asta mi-o doresc, Pe ling-un drum uitat si parasit,
Am sa ma-ntreb: "Cind sunt mai fericit ?
Cind sunt iubit sau numai cind iubesc ?"
Daniel Branzai

Oglinzi

Cât de greu să descoperi,
Ce uşor să invenţi,
Pentru un rege mort
Mii şi mii de regenţi,

Pentru-o singură lună,
Mii de lacuri întinzi;
Îmi e sete de mine
Şi beau numai oglinzi.

Mii de vorbe ţipate
Pentru-un sens care piere;
Îmi e sete de somn,
Îmi e somn de tăcere.
Ana Blandiana

Cântec în doi

Cântec în doi

Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
Lucian Blaga

Oglinda din adânc

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.
Lucian Blaga

Lacrimi

Lacrimi de dor,
Nu se mai stâng,
Din noaptea lor 
Pururea plâng.

În stol uşor
Asupră-ţi vin
Cu lumea lor
De vis şi chin.

Din triştii nori
Îţi cad cu mii,
Şi te-nfiori
Fără să ştii.

De ochii-apuşi
Vărsate sânt,
A celor duşi 
De pe pământ.

Nu căuta
Să ştii ce vor,
Plâng jalea ta
Şi-a tuturor.

Artur Enăşescu