Nu sunt decât un suflet peregrin
Ce noaptea mi-o sporesc prin constelaţii
Mă rătăcesc şi sorţii mă înclin
Şi-aduc ofrande lirei, în libaţii.
De prin asfaltul gri cotidian
Mă văd cutreerând prin empiree
Nu vreau să cred că timpul trece-n van
Şi voi pava chiar căile lactee.
E-un dute-vino viaţa, un balans
Dansăm pe muchie aspră de cuţit
Şi nu ne întrebăm în aprig dans
De ce-am plecat, de ce am revenit.
Vreau la o margine de curcubeu
Să-mi fac sălaş; aşa nădăjduiesc
Să-ncapă tot în universul meu
Tot ce-am clădit şi vreau să dăruiesc.
Ce noaptea mi-o sporesc prin constelaţii
Mă rătăcesc şi sorţii mă înclin
Şi-aduc ofrande lirei, în libaţii.
De prin asfaltul gri cotidian
Mă văd cutreerând prin empiree
Nu vreau să cred că timpul trece-n van
Şi voi pava chiar căile lactee.
E-un dute-vino viaţa, un balans
Dansăm pe muchie aspră de cuţit
Şi nu ne întrebăm în aprig dans
De ce-am plecat, de ce am revenit.
Vreau la o margine de curcubeu
Să-mi fac sălaş; aşa nădăjduiesc
Să-ncapă tot în universul meu
Tot ce-am clădit şi vreau să dăruiesc.
