Înainte!
Un paradis pierdut e orice oră,
Dar nu te mai întoarce spre trecut :
Trecutul nu cunoaşte auroră –
Ci-ndreaptă-ţi carma spre necunoscut,
Căci un pilot stă pururea la proră.
Pe marea asta-a vieţii zbuciumată,
Ce peste tot o-nvăluie misterul,
De vrei să afli cale-adevarată,
Ca-n roza vânturilor corăbierul,
În inima ta proprie o cată.
Sirene-or încerca să te înşele,
Dar tu urmează-ţi drumul tău spre larg.
Nu te lăsa ademenit de ele :
Ca Odiseu legat strâns de catarg,
Nu căuta-n adâncuri, ci spre stele !
Din calea ta o clipă nu te-abate,
Nu mai căta pe unde ai trecut –
Nu plânge-a tale pânze sfâşiate,
Ci stăruieşte spre necunsocut,
Oricâte uragane te vor bate.
Iar dac-o fi ca totuşi să te-ngroape
A valurilor răzvrătită turmă –
Nu părăsi pe cei ce-ţi sunt aproape :
Fă tot ce poţi ai tăi măcar să scape
Şi caută să mori cel de pe urmă !
Anghel Iosif
