Aşa va fi, iubire: într-o seară
Când contemplând amurgul, brusc, pe faţă
Sărutul vom simţi, sărut de gheaţă
Al unui plug ce tot mai greu ne ară.
Mă vei privi atunci în ochi tăcută
Te voi privi şi eu cu nostalgie
Şi vom porni, năuci de poezie
Spre poarta beznei, doar de noi ştiută.
La cel hotar de taină peste vreme
Ţi-oi spune calm: "Iubito, nu te teme"
Iar tu senină-mi vei şopti: "Fii tare".
Şi două vieţi iubind dintotdeauna
În trista noapte se vor face una
În hăul morţii gata să coboare.
sonet de Vinicius de Moraes, traducere de Paul Abucean
