A fi,a trăi,a iubi,a muri.....: Acolo unde timpul ingroapa amintiri...

„A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile." - Balzac

Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron

"Ma indoiesc, de adevarul tuturor credintelor mele. De indoiala mea insa nu m-as putea indoi. Iar intrucat ma indoiesc, cuget, nici aceasta n-as putea-o nega. Si de vreme ce cuget sau gandesc insemneaza ca exist ca fiinta cugetatoare sau ganditoare. Pot sa ma indoiesc de existenta tuturor lucrurilor din natura. Pot sa ma indoiesc existenta propriului meu corp: de unde stiu ca nu este o simpla inchipuire ? Cat timp insa am aceasta neincredere, gandesc si ca atare exist ca o fiinta ganditoare , independenta de corpul material." (Descartes - filosof modern)

sâmbătă, 6 august 2011

Acolo unde timpul ingroapa amintiri...