Vechi scrisori
O, vechi scrisori,
eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic,
cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate,
Eraţi iubirea de demult
a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor,
cu-atâta chin l-aştept
mereu pe-acelaşi drum.
Eu v-am privit,
şi chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit,
şi visul meu era aşa de-ndurerat.
O, vechi scrisori,
mi-aţi apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit
şi-aşa de şubred în iubire.
Eu, în trecut, la voi, mereu,
lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum
şi gândurile voastre moarte,
Cu negre flori
voi presăra întreagă aşteptarea...
Ce rău făcut-aţi, vechi scrisori:
aţi răzbunat uitarea!
Mia Frollo
